Am zis San Diego? Ia d-aici Hawaii!!! :-)

Am fost in concediu in Hawaii, mai exact O'ahu. Asa ca poze din San Diego mai tarziu. Poate doar de la aeroport...







...si din avion, inainte de plecare...

Ah! Normal ca nu m-am dus singur. Meet Claudia, my german fiancee! Suntem albi, cu toate ca e deja vreme de plaja in San Diego. Am avut cam mult de munca amandoi, ca sa nu lasam nimic la voia intamplarii inainte de plecare. Asta de obicei previne durerile de cap la intoarcere.

Iar ca masura extrema de precautie, suntem pregatiti sa lucram si din Hawaii, ca doar d-aia s-a inventat internetul si camere de hotel cu birou, nu? Din fericire n-a fost nevoie :-)). Singura folosinta a acelui laptop a fost verificarea corespondentei electronice (doar Claudia ca mie chiar mi s-a rupt de tot ce era in afara insulei).

Incerc sa mentin o anumita cronologie pentru cine nu si-a dat deja seama. Iata hotelul la care am stat (Aqua Bamboo Spa & Resort) si masina pe care am inchiriat-o (Subaru Impreza).

Am o prietena japoneza care mi-a spus ca Subaru e marca de tractoare, nu de masini. Insa mi-a placut cum s-a prezentat masinuta asta. Nu foarte economica dar nervoasa si foarte stabila. N-as schimba Toyota mea pentru ea dar, eh, a fost ok.

Waikikii ziua...

...si seara

Nu pierd bastinasii nici o ocazie sa se dea in spectacol. Si la plaja, si la mall.

Si a fost prima zi. O incheiem in holul hotelului (ce se intampla-n dormitor postez doar pe blogul porno). Maine continuarea...

Durere mare!

Am primit o sugestie de la Mihai Alexandrescu, jurnalist pitestean cu care se pare ca sunt exact pe aceeasi lungime de unda. Imi zice el, de ce nu postez despre viata de zi cu zi din San Diego, cu poze, frumos... Perfect! Ma pregateam sa caut poze prin arhiva, sa ma duc sa fac altele daca e nevoie, ce mai, intrasem in priza. Dar am facut nerozia sa citesc stirile mai intai. Monica Lovinescu s-a stins din viata, Dumnezeu s-o odihneasca, iar in Italia un nou caz pateaza imaginea si asa destul de terfelita a Romaniei. Si uite asa mi s-a taiat pofta de poze si de tot. E unu' pe forumul din blogul lui Alexandrescu, o tine una si buna ca romanii "fugiti din tara" manjesc imaginea Romaniei prin comentarii postate pe net. De parca romanii din diaspora sunt de vina ca in Romania darea si luarea de mita au devenit valori nationale. Mie personal imi zice ca habar n-am de cum stau lucrurile in Romania si ca n-am dreptul sa comentez. Ce nu stie el e ca din 1998 cand am plecat si pana acum am fost in Romania in vizita in fiecare an, cateodata si de 3 ori pe an. Pentru ca, spre frustrarea lui, nu sunt un nimeni, cum ar vrea el, meschinul, si nu traiesc dintr-un venit minim, de azi pe maine. Iar de fiecare data cand am fost in tara a fost o experienta mai rea decat precedenta. Traficul din ce in ce mai aglomerat, oamenii din ce in ce mai nervosi si mai badarani. Ma intreaba cunostinte, care nu sunt la curent cu starea de lucruri de acolo pentru ca, sa recunoastem, Romania prezinta prea mic interes pentru americanii de rand, daca as recomanda tara mea natala ca obiectiv turistic. Si sunt inclinat sa zic da fratilor, bineinteles, duceti-va sa vedeti una si alta, ca tara e frumoasa si oamenii primitori. Si apoi ma gandesc mai bine. Cersetorii la semafor, smecherii pe langa casele de schimb valutar, hotii de buzunare, maidanezii si aurolacii in toate zonele din toate orasele... Si, mult trambitata ospitalitate care e ceva de domeniul trecutului. Si incep sa ingaim ceva, cum ca da, ar fi multe de facut si de vazut dar in momentul de fata tara trece printr-o perioada nefasta si traiul e greu si asta isi pune amprenta asupra populatiei si ma rog in gand ca interlocutorul sa nu o lungeasca pentru ca nu stiu ce scuze sa mai gasesc. Nu pot sa apar imaginea Romaniei cu argumente solide pentru ca nu le am. Si nu exista scuze pentru situatia in care se afla Romania. Exista doar motive si toate sunt de natura umana. Cand spun unii, vai situatia economica, sau situatia politica... Pai cine se ocupa de economie? Oameni. Cine se ocupa cu politica? Oameni. Si cine are puterea sa schimbe totul? Oameni. Cam atat am de zis acum, ca mi s-a facut lehamite de ce fac unii oameni in si din Romania.

P.S. O sa urmez sugestia lui Mihai si o sa postez despre cum e viata de zi cu zi pe aici. Sau, ma rog, de saptamana cu saptamana, ca tot nu ma vad in stare sa scriu in fiecare zi. Pe curand!

Ce ma mai seaca...

Am lasat-o balta cu caracterele romanesti. Daca nefolosirea de ăîâşţ o sa fie singurul motiv pentru care cititorul n-o sa inteleaga ce vreau sa spun sunt multumit. Sa trecem la subiectul in cauza, si anume ca ma seaca. Orasul meu natal, Pitesti (in Arges, Romania), are acelasi primar de la revolutie incoace. O gramada de mandate deci. Si continua sa fie reales pe premiza unor reamenajari ale centrului orasului si datorita conceptiei ca nu exista altcineva mai bun decat el. A crescut nivelul de trai al pitestenilor in ultimii 15-16 ani? Sau s-a tampit lumea de tot? Inclin sa cred ca a doua varianta e aia corecta, dar nu din motive politice sau economice. Eram inca in tara cand femeia aia, Ileana sau Elena Voican, nu mai retin exact si nici chef sa google n-am, si-a dat foc in fata primariei. Primarul era avertizat inca din ajun. Cu toate astea, nici pompieri, nici ambulanta, nici politie in zona cand s-a petrecut tragedia. Si chiar daca n-ar fi fost prevenit, avea timp sa-i cheme cand a vazut de dupa perdea ca femeia nu glumeste si ca s-a stropit cu benzina. Mai mult, daca sunteti la curent cu evenimentul si va aduceti aminte, ea si-a dat foc la maneca, s-a speriat si l-a stins. A mai trecut ceva timp pana cand s-a aprins a doua oara. Era timp suficient sa-o trimita pe femeia de serviciu afara cu o galeata cu apa. Dar n-a fost sa fie. Incetineala in gandire, nepasare, lipsa de caracter, panica in momente decisive, defecte pe care primarul le-a pus pe tapet si pitestenii au refuzat sa le vada. Si dupa ce faptul s-a consumat, presa a intors-o ca la Ploiesti si toti au inceput sa-l apere pe dom' primar si s-o ponegreasca pe victima. Nu conteaza cine a fost ea sau ce a facut. Nu conteaza daca a avut dreptate sau nu. Ceea ce masele nu realizeaza e ca primarul ar fi putut cu usurinta sa evite problema, sa-i salveze viata fara a-i satisface doleantele. Cum ea avea dreptul sa-si dea foc, si el avea dreptul sa arunce o galeata cu apa pe ea. Ar fi putut sa devina erou. A demonstrat ca e sub nivelul batranelului care a incercat s-o opreasca si a fost indeparat de sotul ei si de asemenea sub nivelul celor care s-au ars stingand torta umana. Nu-l acuz pe domnul Pendiuc pentru moartea doamnei Voican. Il acuz de proasta organizare si incapacitatea de a rezolva o criza. Iar pe pitesteni ii acuz de orbul gainilor.

M-am trezit şi eu...

Dacă tot mi-am făcut blog unde scriu în româneşte, am zis că ar da bine să folosesc capabilitatea calculatorului de a reda caracterele româneşti (ă, î, â, ş, ţ, înţelegeţi voi :-)). Problema e că n-am tastatura marcată şi în plus, n-am scris folosind setting românesc de mai bine de 10 ani. Mă văitam în prima postare că n-am timp de blog. Soarta a hotărît pesemne sa facă mişto de mine şi să-mi dea cu motto-ul lui Murphy peste nas. Ştiţi voi, ăla care zice "zîmbeşte, mîine va fi mai rău!"... Deja mi-a trebuit un sfert de oră să scriu cinci rînduri. Şi cel mai enervant nu e căutarea caracterelor speciale, pe alea le găseşti repede pentru că fiind speciale atrag atenţia imediat. Pînă şi semnele de punctuaţie nu sînt chiar atît de greu de bunghit după ce le foloseşti de cîteva ori. Ce mă scoate din sărite la culme e inversarea tastelor z si y. Cel puţin pentru mine e un coşmar. Bine că y nu e folosit frecvent în româneşte, că mie ca să tastez litera z îmi ia de trei ori mai mult decît ar fi normal (procedeul este z+backspace+y). Şi uite aşa mi-am petrecut eu pauza de masă azi!

N-am timp!

Am vrut sa comentez la niste articole aparute pe blogurile unor vechi cunostinte si prieteni si m-am trezit cu blog personal. Cand sa-mi editez profilul, am descoperit cu stupefactie ca am atatea "interests" incat numai de scris pe blog n-o sa am eu timp. Sa vedem, poate din cand in cand asa, daca am ceva de zis. Ca in momentul de fata de exemplu...
Ma apuca pe mine acu' vreo doua zile dorul de presa locala din Arges. Si cum habar n-aveam ce ziare au mai aparut dupa 1998, an in care am plecat din Romania, am cautat pe google nume de ziaristi cu care am lucrat. Si asa am descoperit ca Georghe Smeoreanu are gazeta-pamflet si un dinte impotriva lui Cristi Cocea, Dan Donoiu si Mihai Alexandrescu. Cu Smeoreanu si Cocea am lucrat vreo 2 ani la Curierul Zilei si am avut intotdeauna o impresie foarte buna despre amandoi. Pe Donoiu il stiu de cand a publicat primul articol, ca doar eu i l-am editat. Deci pe trei dintre protagonistii dramei care are loc in presa argeseana ii cunosc cat de cat, zic eu. Pe Alexandrescu nu l-am cunoscut personal dar ii citesc blogul si cred ca poseda inteligenta si cultura mult peste medie. La fel pot spune si despre ceilalti trei. Cum s-a intamplat de au ajuns sa se balacareasca in paginile ziarelor nu stiu. Cearta lor nu e problema mea. Am dedus din articolele scrise de Smeoreanu ca ceilalti trei l-ar fi atacat in scris. Daca nu e asa, imi cer scuze fata de ei. N-am reusit sa gasesc articole semnate de ei in care il ataca pe Smeo. Dar "replicile" date de Gheorghe Smeoreanu, care era la un moment dat cel mai citit si respectat editorialist din Arges (faptele sunt fapte indiferent de ce sustin gurile rele), m-au golit de respect. Omul asta injura in ziar mai ceva ca pe stadion. Lasam la o parte faptul ca aruncatul cu noroi nu e etic. Presupunem ca ceilalti intr-adevar l-au atacat. Mergem pana acolo incat presupunem si ca cei trei l-au injurat primii (desi ma indoiesc serios, cel putin in cazul lui Cristi Cocea). Ca sa fiu perfect inteles, cand zic injurat ma refer la sensul strict al cuvantului, la folosirea invectivelor. Ei si? Se poate raspunde rafinat la orice provocare, la orice jignire, la orice injurii. Polemica intre jurnalisti ar trebui sa fie ceva interesant, ceva ce citesti cu sufletul la gura. Cand unul il face pe celalat bou, tampit, idiot, prost, putza a presei, nu mai e decat o cearta ordinara pe care ar fi capabil sa o sustina si cel mai incult individ. Invectivele sunt de inteles si de la oameni culti si inteligenti intr-o cearta spontana, cand gura o ia inaintea mintii daca esti mai iute la manie. Dar atunci cand asterni totul pe hartie ai timp sa gandesti, poti sa editezi... Poate ca lucrurile s-au schimbat atat de mult in Romania incat acum e ok sa folosesti invective. Nu stiu, cand vin in vizita petrec timpul cu familia si pentru ei nu e ok (folosirea invectivelor that is). Ca sa n-o mai lungesc, sper ca Smeoreanu sa-si revina. Sper de asemenea sa gasesc articolele in care el este atacat si sper ca ele sa fie fara injuraturi (blogurile fac exceptie, se incadreaza la mustata in categoria "spontaneitati"). In ce priveste polemica, aia sper sa tina cat mai mult. Da' sa fie facuta cu clasa.