SAN DIEGO: CITY BY THE BAY

Cum vede lumea orasul unde am ales sa traiesc...

Duminica la Wild Animals Park

Wild Animals Park e una dintre cele mai de succes facilitati de reproducere pentru speciile aflate in pericol sau pe cale de disparitie. Impreuna cu gradina zoologica din San Diego (una dintre cele mai mari din lume, daca nu cea mai mare), formeaza the San Diego Zoological Society, organizatie non guvernamentala si non profit ale carei realizari si implicare in programe de conservare a mediului i-au adus nenumarate premii si recunoastere la nivel mondial. Faptul ca pretul unui bilet e in jur de 50 de dolari nu pare sa tina multa lume departe, mai ales la sfarsit de saptamana, cand fie la Zoo fie la Wild Animals Park cu greu gasesti un loc de parcare (si vorbim de parking pentru cateva mii de masini). Oricum, ca membri (99 dolari anual), noi avem intrare si parcare gratuite asa ca mergem foarte des. Si merita! Chiar daca afara sunt peste 40 de grade Celsius!

Parcul e imens si e amenajat in asa fel incat animalele care pot convietui impreuna sa beneficieze de spatii vaste, nu ca la Zoo, unde e fiecare cu "cusca" ma-sii, mai mare sau mai mica :-)). Leii, tigrii, jaguarii, gorilele si elefantii au spatii separate si aici, normal, insa mult mai intinse decat intr-o gradina zoologica. In fotografie se vede Lion Camp. Nu am o poza din apropiere pentru ca ingrijitorii nu ne-au lasat sa deranjam cei 7 "pisoiasi" nou nascuti.







Pentru 15 dolari de persoana poti vedea tot parcul din balon, de la o inaltime de 200 de metri.



























Aye, the Heart of Africa!!! Un loc splendid situat chiar in mijlocul parcului.

Din pacate the pink flamingos n-au nici un pic de respect pentru frumusetea locului si strica toata atmosfera cu duhoarea lor.

Daca isi pune vreodata cineva intrebarea de cate ori poti sa auzi cuvantul "baby" cand aproximativ 200 de persoane privesc scena asta in acelasi timp raspunsul este de 85 de ori in doua minute.

Soimul asta tocmai a inghitit un soarece viu!












Pentru vizitatorii cu buzunarul larg se organizeaza caravane gen Saffari, unde te plimba chiar printre animale.










Ca alternativa, un tur de 25 de minute da ocol zonei si vezi din afara cum cei care au platit pentru Saffari sunt mai aproape de animale decat tine. Sic!







Unora dintre animale nu le pasa ca tu esti zgarcit si vin aproape de gard, asa ca nu pierzi nimic daca nu cumperi bilet pt. caravana ;-).









In rest...




Winston, acest King Kong de San Diego, e singurul care nu se ascunde la umbra in sectiunea rezervata gorilelor...












...una dintre testoasele ninja a scos capul in lume...













... iar Dumbo si cu varu-sau au chef de joaca.













Am mentionat deja ca au fost peste 40 de grade Celsius?

Mai multe poze, mai putine comentarii (tot din Hawaii)

Daca reusesti sa faci abstractie de ocean, in mare parte coasta de est a insulei O'ahu arata ca Valea Oltului intre Valcea si Sibiu.

Am facut si plaja cateva zile...

SI in Waikikii cu un pic de surfing...

Si in Hanauma Bay, cu un pic de snorkeling.

Si am inceput sa prindem si culoare.

Prea multa culoare! Ne-am prajit si usatura. Ouch!

Am fost si la Centrul Cultural Polinezian, unde am invatat de la samoani sa fac foc frecand doua lemne si am primit coronita pentru efort.








Luau and canoe parade featuring Tahiti (yellow), New Zeeland (green) and Hawaii (mostly red).

A doua zi in Hawaii

Avem in program North Shore, locatie situata, normal, in partea de nord a insulei. Cam 45 de minute de Waikikii daca mergem pe autostrada care taie prin munte. Caludia s-a trezit de la 6 dimineata si abia asteapta. Din balcon vedem piscina hotelului, folosita doar de copii, ca adultii prefera bine-nteles oceanul.

North Shore a devenit atractie turistica dupa ce surferii au descoperit ca acolo sunt cele mai bune valuri si au zis ca mai bine stau acolo in corturi decat sa se trambaleze in fiecare zi din Waikikii. Nu e propriu zis statiune, e un fel de agro-turism. Insa plajele de acolo sunt cele mai frumoase. De fapt in North Shore sunt singurele plaje "naturale" ca sa zic asa, cu nisip autohton. Waikikii e plaja artificiala, nisipul fiind transportat din California. Dar n-o sa ma apuc sa tin lectii de geologie si geografie. Cam asa arata "satele" in North Shore.

Si cam asa arata plajele.

Plansa de surf infipta in nisip. This is so typically North Shore! Si mai e o chestie tipica pentru North Shore: la trei metri de mal te acopera apa in intregime. Daca nu stii sa inoti, nu intra in apa!

Omului i se mai face si foame, chiar si sete cate-odata :-)) Bai, esti cu masina!!! Am decis sa mancam la un restaurant mexican. Locuim in San Diego, unde e mai mult mexican food decat in Mexic, si luam pranzul intr-un restaurant mexican in Hawaii!!! Ori suntem intr-o dunga ori e un motiv ascuns undeva... Poate ca ambele variante sunt corecte dar in cazul asta e un motiv. Dovada graitoare a zicalei "reclama e sufletul comertului". Claudia a vazut pe Travel Channel un reportaj despre North Shore si despre World Famos Cholos, cel mai bun restaurant mexican din insula. Iar eu am vrut sa-i demonstrez ca cel mai prost restaurant mexican din San Diego e mai bun decat cel mai bun restaurant mexican de oriunde altundeva, exceptie facand, normal, Mexic. Din nefericire am avut dreptate. Margaritas au fost ok totusi.

Si daca tot facem reclama, Claudia, noul model pentru Subaru (hehehe), s-a indrsgostit de treapta sport si prin urmare benzina ne-a costat dublu.

Amintiri dintr-o epoca in care nu m-ar deranja deloc sa fi trait. Cica pe vremea aia umpleai rezervorul cu 50 de centi. Si era rezervor nu gluma.

Si s-a facut timpul de plecare. Ne-am intors the long way, de-a lungul coastei.

Printre alte minunatii pe care o sa le postez maine, am vazut si balene. Nu am reusit sa fotografiem nici o tramba de apa, dar am prins un curcubeu.

Si o lasam din nou, de data asta in fata hotelului. To be continued...