A doua zi in Hawaii

Avem in program North Shore, locatie situata, normal, in partea de nord a insulei. Cam 45 de minute de Waikikii daca mergem pe autostrada care taie prin munte. Caludia s-a trezit de la 6 dimineata si abia asteapta. Din balcon vedem piscina hotelului, folosita doar de copii, ca adultii prefera bine-nteles oceanul.

North Shore a devenit atractie turistica dupa ce surferii au descoperit ca acolo sunt cele mai bune valuri si au zis ca mai bine stau acolo in corturi decat sa se trambaleze in fiecare zi din Waikikii. Nu e propriu zis statiune, e un fel de agro-turism. Insa plajele de acolo sunt cele mai frumoase. De fapt in North Shore sunt singurele plaje "naturale" ca sa zic asa, cu nisip autohton. Waikikii e plaja artificiala, nisipul fiind transportat din California. Dar n-o sa ma apuc sa tin lectii de geologie si geografie. Cam asa arata "satele" in North Shore.

Si cam asa arata plajele.

Plansa de surf infipta in nisip. This is so typically North Shore! Si mai e o chestie tipica pentru North Shore: la trei metri de mal te acopera apa in intregime. Daca nu stii sa inoti, nu intra in apa!

Omului i se mai face si foame, chiar si sete cate-odata :-)) Bai, esti cu masina!!! Am decis sa mancam la un restaurant mexican. Locuim in San Diego, unde e mai mult mexican food decat in Mexic, si luam pranzul intr-un restaurant mexican in Hawaii!!! Ori suntem intr-o dunga ori e un motiv ascuns undeva... Poate ca ambele variante sunt corecte dar in cazul asta e un motiv. Dovada graitoare a zicalei "reclama e sufletul comertului". Claudia a vazut pe Travel Channel un reportaj despre North Shore si despre World Famos Cholos, cel mai bun restaurant mexican din insula. Iar eu am vrut sa-i demonstrez ca cel mai prost restaurant mexican din San Diego e mai bun decat cel mai bun restaurant mexican de oriunde altundeva, exceptie facand, normal, Mexic. Din nefericire am avut dreptate. Margaritas au fost ok totusi.

Si daca tot facem reclama, Claudia, noul model pentru Subaru (hehehe), s-a indrsgostit de treapta sport si prin urmare benzina ne-a costat dublu.

Amintiri dintr-o epoca in care nu m-ar deranja deloc sa fi trait. Cica pe vremea aia umpleai rezervorul cu 50 de centi. Si era rezervor nu gluma.

Si s-a facut timpul de plecare. Ne-am intors the long way, de-a lungul coastei.

Printre alte minunatii pe care o sa le postez maine, am vazut si balene. Nu am reusit sa fotografiem nici o tramba de apa, dar am prins un curcubeu.

Si o lasam din nou, de data asta in fata hotelului. To be continued...