Dacă tot mi-am făcut blog unde scriu în româneşte, am zis că ar da bine să folosesc capabilitatea calculatorului de a reda caracterele româneşti (ă, î, â, ş, ţ, înţelegeţi voi :-)). Problema e că n-am tastatura marcată şi în plus, n-am scris folosind setting românesc de mai bine de 10 ani. Mă văitam în prima postare că n-am timp de blog. Soarta a hotărît pesemne sa facă mişto de mine şi să-mi dea cu motto-ul lui Murphy peste nas. Ştiţi voi, ăla care zice "zîmbeşte, mîine va fi mai rău!"... Deja mi-a trebuit un sfert de oră să scriu cinci rînduri. Şi cel mai enervant nu e căutarea caracterelor speciale, pe alea le găseşti repede pentru că fiind speciale atrag atenţia imediat. Pînă şi semnele de punctuaţie nu sînt chiar atît de greu de bunghit după ce le foloseşti de cîteva ori. Ce mă scoate din sărite la culme e inversarea tastelor z si y. Cel puţin pentru mine e un coşmar. Bine că y nu e folosit frecvent în româneşte, că mie ca să tastez litera z îmi ia de trei ori mai mult decît ar fi normal (procedeul este z+backspace+y). Şi uite aşa mi-am petrecut eu pauza de masă azi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Salut, Willy! Nu te cunosc, dar Dan Donoiu mi-a vorbit despre tine. Mi-a spus că aţi fost colegi, că ai lucrat în presă şi aşa mai departe. Dan este acum directorul unei publicatii saptamanale, Ziarul de Argeş. Eu, redactorul-şef. Nu mă cunoşti, pentru că fac presă scrisă de vreo 3 ani. Am mai mulţi ani de radio, vreo 5. Mă bucur să te cunosc şi îmi pare rău că asta se întâmplă în contextul polemicii cu Gheorghe Smeoreanu. În cazul meu, a atact primul, destul de vulgar şi de aiurea. Nu mă întreba de ce, că nu ştiu. Cu Dan Donoiu are discuţii mai vechi. Iar Cristi şi-a permis o singură dată să-i atragă atenţia, ironic, asupra unei chestiuni şi de atunci... În fine, astea sunt mizerii! Poate că, acum, la bătrâneţe, omul nu mai suportă alte opinii decât pe ale lui. În plus, nu scapă niciodată ocazia să spună că el este Mentor, cu M mare, dacă se poate. Felicitări că ai decis să-ţi faci blog şi, ce să spun, bine ai venit! Ziarul de Argeş încă nu are site. Muncim la asta.
Mihai, sper sa ne cunoastem personal cu prima ocazie cand vin in Romania. Am dat peste blogul tau in Povestea Zilei a lui Cristi si mi s-a parut exceptional. In ce priveste blogul meu, nu stiu ce orientare o sa aiba sau daca o sa postez zilnic, sa vedem. Inca mai rumeg la asta. Cat despre polemica, am incercat sa-i atrag atentia lui Georghe chiar pe site-ul lui ca o ia in directie gresita si n-a inteles nimic. Sau s-a facut ca nu intelege. Sa-i raspund in continuare ar fi sub principiile mele. Mi-a sugerat intr-un comment ca ar fi putut sa-mi fie si mie Mentor dar ca eu n-am stiut sa profit de ocazie. De parca nu-si mai aminteste ca atata timp cat am lucrat impreuna prindeam prima pagina cu poza mare in medie de 3 ori pe saptamana. Cristi Cocea stie sigur ca el imi semna bonurile de prima :-). Tine-o tot asa cu blogul si dati drumul la site-ul ala odata!
Trimiteți un comentariu